Când iarna era albă: Fotografii nostalgice din arhiva personală care sper să vă bucure și pe voi. Îmi este dor de zăpadă, de sunetul acela rece și hârșcăitor sub tălpile încălțărilor. Îmi e dor să văd copii la săniuș și oameni de zăpadă la colțurile grădinilor de bloc sau prin parcuri. Din păcate iernile au devenit din ce în ce mai blânde, societatea a involuat iar calendarul clasic pare din ce în ce mai străin. Natura are un alt ritm și pare că ne-am distanțat de acest ritm din ce în ce mai mult.
Ce pare că s-a îmbunătățit mult la oraș? Nu mai sunt câini abandonați pe stradă. La țară încă se păstrează această tristă tradiție. Nu ne-am civilizat, doar consumăm. Nu am învățat multe în afară de pâine și circ, de generații încoace. Am uitat să prețuim natura și darurile sale. Când iarna era albă cu toții eram bogați. Acum zăpada a devenit și ea un lux, pe care îl văd doar ce care își permit vacanțe la munte. Nu și cei care au fost păcăliți generații întregi să consume, să taie, să arunce și să nu aprecieze. Tot ei plătesc prețul prostiei și neglijenței.
Iarna era albă…
Când iarna era albă, natura avea parte de nutrienți din plin. Acum până și cei care își cresc propriile legume și plante în curțile proprii, resimt această diferență. Cu toate astea există și vești bune: s-a descoperit un fel de omidă – vierme care poate devora plasticul, inclusiv micro – plasticul. Micro – plastic care recent s-a descoperit că îl avem inclusiv în interiorul nostru datorită hranei pe care o mâncăm, a apei sau sucurilor pe care le bem.
Când iarna era albă, în trecuturi îndepărtate, oamenii își permiteau căldura unei case. Acum, avem recesiune și facturi exagerate. Și nu pentru că există undeva un deficit, o problemă atât de gravă încât nu mai avem resurse. Resurse există, din plin chiar. Ele sunt păstrate și umflate exagerat pentru ca majoritatea să rămână săraci, prost educați și fără multe resurse bune la îndemână.
Întreg albumul pe Flickr, poate îl voi mai actualiza. Dați un follow și acolo! Ador fotografia de produs, însă am zis că merită să dau o șansă pozelor făcute în trecut. Mai ales că mă inspiră pe viitor, la fel cum sper că vă vor inspira și pe voi.